Rien n'est hazarde. Tout est destinée!

  Nimic nu este întâmplător, lucrurile bune apar în viața ta atunci când te aștepți mai puțin, asta o auzim mereu, dar oare ne și dăm seama de cât de adevărat este? Sunt momente când simți că ai clacat, ca nimic bun nu mai poate apărea și atunci vine o persoană în viața ta care te ghidează și te ajută și îți dă tot optimismul ei și îți face viața mai frumoasă chiar și pentru câteva momente, câteva zile, câteva ore.
  Și așa ajungi să riști pentru o persoană, ajungi să dai tot chiar și pentru un moment pentru că știi că ceva mai bun de atât nu putea să apară în momentul de față și ești entuziasmat de tot ce se întâmplă în jurul tău și îți dorești ca ziua să nu se termine, ca momentele petrecute alături de o persoana specială să fie nesfărșite . Suntem prea egoiști și uneori chiar uităm de lucrurile care contează cu adevărat în viață, iar când ne reamintim de asta și trăim momente frumoase alături de o persoană ne dăm seama câte lucruri pierdem în rutina noastră.

   E așa un sentiment plăcut atunci când reușești să dăruiești tot ce ai tu mai bun și în același timp primești la fel, atunci îți dai seamă că trăiești și că tot ce îți dorești la un moment dat se îndeplinește, totul depinde numai de tine.
  Cel mai important lucru e ca toate lucrurile pe care le facem să le luăm exact așa cum sunt și să nu avem așteptări prea mari pentru că uneori așteptându-ne la lucruri mărețe uităm să ne bucurăm de realitate și chiar să fim dezamăgiți de ce se întâmplă defapt în viața noastră.

Bărbații ca niște romane...

    Viața noastră este construită din mii și mii de momente, plăcute sau neplăcute, momente care ar putea fi transcrise într-o carte sau expuse într-un film.   Așa cum Alexandre Jardin spune că femeile din viața unui bărbat sunt ca niște romane, așa aș putea spune că și bărbații din viața noastră devin la un moment dat romane pentru noi. În funcție de moment pot să fie niște romane bune sau nu, pot fi romane pe care îți dorești să le citești încă din primele rânduri sau romane în care descoperi ceva interesant pe parcurs.    Avem mai multe categorii și anume, acel roman pe care îl ai la îndemână mereu, pe care îl poți  deschide  atunci când vrei să te destinzi, după ce ai avut o zi obositoare și el e acolo pentru un moment de relaxare, romanul obișnuit pe care îl găsim a fi bun la momentul oportun, romanul te face să te simți bine doar pentru o bucată de timp, dar care nu îți inspiră prea multe pentru viitor.   Avem de asemenea acele „romane” dramatice de care să te ferească sfântul să fii atrasă de ele, pe care care odată ce ai ajuns să le citești, cu ghilimelele de rigoare, e greu să te desprinzi de ele. Aici vorbesc în special de acel tip de bărbat care intră în viața unei femei și încet, încet reușește să o epuizeze până la final și nu în sensul bun al cuvântului, ci tocmai invers. Acel tip de barbat care reușește să facă din iubita sa o sclavă, aceasta ajungând la un moment dat să transforme toată pasiunea pe care o simțea la un moment dat în frică și de aici nu mai e mult până să ajungi la o adevărată dramă. Cu siguranță el este un bărbat căruia îi place să domine și așa a găsit persoana potrivită, îi cunoaște toate punctele slabe și ajunge să se folosească de ele de fiecare dată când are ocazia.         Avem și tipul acela de „roman” pe care nu știu exact cum  pot să îl descriu, dar în realitate este genul de bărbat alături de care ne simțim bine, genul acela pe care îl vedem ca și pe fratele nostru,  prietenul bun la toate, alături de care putem să facem orice, să zicem orice pentru că nu trebuie să ne gândim că este ceva în neregulă cu asta și nu trebuie să ne fâstâcim în fața lui.    Avem și acel tip de „roman” care ne place la nebunie cum arată după copertă, dar când vine vorba de să îl citim observăm că nu are nici măcar un lucru care să ne placă.Conținutul ne plictisește și îl punem la loc de unde l-am luat că poate cineva va avea ocazia să îl citească și să îi placă.     Mai avem și „romanul ”  pe care  vrem să îl citim pentru că am auzit de la prietene că este atât de bun încât ajungem să fim extrem de curioase, dar nu putem face nimic în privința asta pentru că este luat de altcineva și nu mai e pe stoc.       Există de asemenea și „romanele” acelea pe care le citim, ne plac, ne fac să ne simțim extrem de bine pe moment,la care râdem și plângem pentru conținutul lor intens, pe care le ținem o perioadă, dar apoi le mai împrumutăm și altcuiva pentru că nu avem motive întemeiate să le recitim.     Și în sfârșit, după ce am citit aceste  tipuri, avem acel „roman”  sau mai bine spus avem „romanul” care ne place cel mai mult, acela pe care l-am citit de o mie și una de ori, dar tot nu am reușit să ne săturăm de el. Acel roman la care mereu mai descoperim ceva nou, de fiecare dată când ajungem să îl recitim. Acesta este tipul de bărbat pe care merită să îl păstrăm pentru totdeauna și alături de care să ne petrecem tot restul vieții, pentru că numai el ar putea să fie cel care să ne facă să ne simțim perfect. Poate în sinea lui nu este perfect, dar prin ochii noștrii este și este cel mai important lucru. Important e ca totul să fie natural și restul vine pe parcurs cu  bune și rele.

Comunicare!

    Comunicăm mereu pe rețelele de socializare și nu numai, dar când vine vorba să comunicăm cu persoanele din jurul nostru parcă ne este greu să ne exprimăm sentimentele și amânăm până când este prea târziu și deja am ajuns la saturație. Comunicarea este foarte importantă în relațiile interpersonale deoarece deși avem impresia că suntem la fel cu cei de lângă noi nu este chiar așa, fiecare are ceva diferit de ceilalți. Comunicarea este singurul mod prin care ne putem înțelege și aici nu mă refer strict la comunicarea verbală care oricum reprezintă doar 7% din totalul actului de comunicare, importante sunt și paraverbalul( ton, volum, viteza de rostire) și nonverbalul (expresia facială, mișcare, poziție).

    Uneori pare dificil să îți exprimi sentimentele, dar de cele mai multe ori este cel mai corect mod pentru că neexprimându-ne sentimentele cei din jur nu au cum să ne ghicească starea din momentul respectiv, nu au cum să ghicească ce ne deranjează. 

     Atunci când comunicăm este important să încercăm să avem o voce cât mai normală și să nu țipăm sau să ridicăm tonul pentru că atunci cei din jur deja nu mai ascultă și își doresc să fie cât mai departe de noi și nu să vorbească.

     

Nemulțumire!

 

        Persoanele care ne ajută și care ne fac să ne simțim bine apar tot mai rar în viața noastră, în schimb persoanele care reușesc să ne strice starea de spirit sunt din ce în ce mai prezente în jurul nostru.Prea multă energie negativă strică, avem nevoie de relaxare și nu de atâta stres și energie consumată degeaba. Ajungem să ne consumăm din orice și apoi ne dăm seama că ne-am consumat pentru un lucru minuscul, pentru o persoana care oricum la un moment dat trebuia îndepărtată din viața noastră pentru că nu era compatibilă cu noi.
         Nu ne mai satisface nimic, vrem mereu mai mult și mai mult și pierdem anumite etape importante pe drum. Ne dorim lucruri care oricum nu ne sunt folositoare pentru mult timp, pentru că oricum o să ne plictisim de ele la un moment dat și vrem altceva în schimb sau chiar uităm de ele. Am face orice să avem toate lucrurile pe care le vedem în reclame sau pe rafturile din magazine, iar apoi când ajungem acasă ne dăm seama că acestea sunt nefolositoare. E ridicol să vezi cât de mult și cât de repede se schimbă societatea , cât de mult ne schimbăm pe zi ce trece și nu neapărat în bine, cum uităm de noi, cum uităm de persoanele dragi, cum uităm de tot defapt pentru că despre asta este vorba...                   Nu mai știm să iubim pentru că nu ne este de ajuns o singură persoană, e nevoie de mai multe, nu mai putem face gesturi simple, e nevoie de cadouri imense pentru a ne simți bine. Avem așteptări prea mari de la persoanele din jurul nostru și suntem recompensați pe măsură, suntem dezamăgiți în stil mare, dar oare cei din jur nu se așteaptă la fel ca și noi, la ceva din partea noastră?Așa ajungem într-un oarecare cerc vicios în care fiecare așteaptă ceva din partea celuilalt, dar  în schimb în nimeni nu oferă  nimic pentru a nu fi rănit prea tare (pentru că a mai trecut prin asta și a promis că nu o mai face a 2a oară). Lucrurile simple par așa complicate uneori. Oare când am ajuns în acest stadiu, oare unde o să ajungem mai departe ?