Nu contează cantitatea, ci calitatea!

    Deseori ne dorim cât mai multe lucruri în viața noastră, cât mai multe camere la o casă, cât mai multe mașini, cât mai multe vacanțe, cât mai multe persoane în viața noastră. Ne dorim să fim văzuți de cei din jur, să fim apreciați și să ne simțim iubiți. Importantă nu este cantitatea persoanelor din viața noastră, ci calitatea.

   Un lucru esențial e acela de a reuși să ai persoanele de care ai nevoie în viața ta, persoanele alături de care te simți cel mai bine și la rândul lor și ele se simt bine lângă tine. Degeaba pretinzi că ai sute de prieteni atunci când ieși în oraș, atunci când mergi la plimbare, dacă atunci când ai nevoie de o mână de ajutor nici măcar nu te gândești să apelezi la ei. E important să reușim să fim noi alături de persoanele dragi nouă și să nu ne punem o mască când ne întâlnim, când discutăm.

    Pentru mine simplul fapt că am cunoscut persoane care mă fac să mă simt în largul meu, că mă fac să mă simt ca și cum le-aș cunoaște de o viață îmi dă o stare de bine și satisfacția că am în jurul meu persoane de calitate și nu doar persoane pe care să le țin acolo doar pentru a da bine la numărul meu de prieteni. 

   Chiar dacă nu reușim să fim mereu împreună pentru că fiecare avem activitățile noastre, de fiecare dată când ne întâlnim ne simțim bine și până la urmă asta contează cel mai mult.

   

Zâmbește și totul va fi bine!

Un zâmbet poate face cât o mie de cuvinte, nu degeaba auzim mereu asta în cărți, în filme și nu numai.
Zâmbetul unei persoane te poate face să treci de la o stare la alta, îți poate schimba întreaga stare de spirit. te poate face mai fericit.

   Zâmbește și te vei simți mult mai bine, zâmbește și ziua ta va fi altfel, va fi mai productivă, mai optimistă, mai plină de entuziasm.
  Deseori uităm să zâmbim, uităm să ne bucurăm de micile plăceri, să râdem în hohote și să nu ne pese de nimic. Ne stresăm atât de mult, stăm în cea mai mare parte a timpului încruntați și uităm de partea aceea importantă care ne face mai frumoși, mai expresivi, mai inocenți, mai senzuali și anume zâmbetul.
  Atunci când crezi că nu ai cum să îmbunezi o persoană acră, dură și extrem de serioasă, un zâmbet cald dat din inimă îți poate veni în ajutor.

  Zâmbește, mulțumește și împarte voia bună cu toate persoanele pe care le întâlnești.E foarte important să reușești să îi faci pe cei din jurul tău să radieze de fericire și să zâmbească.

  Zâmbește, lucrurile bune apar atunci când te aștepți mai puțin, persoanele de care ai nevoie apar în viața ta atunci când trebuie, zâmbește și mulțumește pentru tot ce se întâmplă în jurul tău.

Suits

  Mereu am adorat bărbații în costum, mi se pare că le dă acea eleganță care te face să te îndrăgostești pe loc. Aici nu vorbesc strict de costumul ală pe care îl vedem mai mereu că îl poartă bărbații pe la nunți , ci un costum care să îl facă să îți întorci capul după el în orice moment.
 

 Costumul acela casual cred că îi face mai misterioși și mai drăguți. Și combinația de blugi cu un sacou drăguț (nu prea elegant ca și cum ar merge la nuntă ) dau o notă foarte sexi. 

    Îmi plac bărbații care au grijă de ei și care nu se neglijeză, care reușesc să te facă să te uiți la ei și să îi admiri. Ei sunt bărbații cu atitudine, care își dau seama de adevărata lor valoare și se comportă ca atare. 

 Oricât ar zice oamenii că nu contează aspectul fizic acesta chiar contează pentru că prima dată când te întâlneșt cu o persoană nu o să aflii câte cărți a citit și câte lucruri știe, te uiți la aspectul fizic și de ce nu la cum vorbește pentru prima oară, pe parcurs aflii lucrurile care îți plac sau care te deranjează. Această regulă se aplică atât femeilor cât și bărbaților.

Schimb de roluri

   Cum ar fi dacă pentru o zi femeile ar face schimb de roluri cu bărbații? Ar fi o chestie destul de interesantă zic, poate atunci am ajunge să conștientizăm mai multe lucruri și unii și alții, poate atunci ne-am da seama că fiecare avem la un moment dat nevoi diferite și că trebuie să ne înțelegem între noi pentru a ajunge la un acord comun.

  Ar fi interesant ca într-o zi obișnuită tu( femeie) să te uiți la un film siropos cu iubitul tău (bărbat în adevăratul sens al cuvântului că doar deasta ți l-ai ales) să îl vezi pe el cum începe să plângă de mama focului la una din scene și tu (care i-ai preluat rolul) să încerci să îl faci să se simtă mai bine.

    Mai interesant ar fi dacă iubitul tău are sindromul pms, ipotetic vorbind și tu ca o iubită bună ce ești trebuie să îl faci să înțeleagă că nu s-a îngrășat și că hainele îi vin numai bine și că tot veni vorba de haine, acestea sunt suficiente și că are cu ce să se îmbrace când mergeți la aniversarea unei prietene și toate lucrurile pe care el încearcă se le facă îm mod obișnuit atunci când tu o iei razna să le faci tu acum.

  Cum ar fi să te gândești din timp la cea mai frumoasă cerere în căsătorie, să te gândești la fiecare detaliu în parte și apoi să îl surprinzi pe el în stil mare, iar la final( în cazul fericit) el să accepte și să se pună puțin pe plâns pentru că este emoționat?

 Lucrurile sunt făcute așa cum sunt, un schimb de roluri ar face ca tot ce ni se pare normal în momentul de față să se denatureze și asta ar provoca schimbări majore.

Ce obiect te caracterizează?

    Zilele trecute am participat la un training destul de interesant : Perspective de Dezvoltare pentru Tineret,un proiect la care am descoperit oameni noi și de la care zic eu că am avut ce învăța. Persoanele de acest gen îmi demonstreză că se pot face lucruri frumoase și în Craiova.
    
   La un moment dat pentru a ne cunoaște aveam de ales un obiect din cameră care ne reprezintă. Eu am ales, paharul de cafea pentru că mi se pare că asta mă reprezintă cel mai bine, cred că aceasta este o bună oportunitate de a-ți da întâlnire cu un prieten drag, de a conversa cu cineva despre un proiect nou și de ce nu, de a cunoaște pe cineva mai bine.În ziua de azi cafeaua este cea care îmi dă energie, cea care mă face să mă simt mai bine și mai plină de viață. 
   
   Îmi place să beau cafeaua dimineța și să mă uit la Neața cu Răzavan și Dani, îmi place să ies la o cafea cu prietenii, îmi place mirosul inconfundabil al cafelei, dar și aroma sa intensă.Îmi place cafeaua pentru că ea este la fel ca și mine, în funcție de persoana care o bea aceasta poate fi amară, poate fi intensă, sau cum spunea papa Clement al VII-lea  „Această băutură este atât de delicioasă, incât ar fi un păcat să-i lăsăm doar pe necredincioși să se bucure de ea!“
    
    Pasez mai departe întrebarea către buna mea prietenă Roxana Enache și anume : Care este obictul care te caracterizează cel mai bine?
   
    Al vostru care este?




Photo: Arhivă personală 

Rien n'est hazarde. Tout est destinée!

  Nimic nu este întâmplător, lucrurile bune apar în viața ta atunci când te aștepți mai puțin, asta o auzim mereu, dar oare ne și dăm seama de cât de adevărat este? Sunt momente când simți că ai clacat, ca nimic bun nu mai poate apărea și atunci vine o persoană în viața ta care te ghidează și te ajută și îți dă tot optimismul ei și îți face viața mai frumoasă chiar și pentru câteva momente, câteva zile, câteva ore.
  Și așa ajungi să riști pentru o persoană, ajungi să dai tot chiar și pentru un moment pentru că știi că ceva mai bun de atât nu putea să apară în momentul de față și ești entuziasmat de tot ce se întâmplă în jurul tău și îți dorești ca ziua să nu se termine, ca momentele petrecute alături de o persoana specială să fie nesfărșite . Suntem prea egoiști și uneori chiar uităm de lucrurile care contează cu adevărat în viață, iar când ne reamintim de asta și trăim momente frumoase alături de o persoană ne dăm seama câte lucruri pierdem în rutina noastră.

   E așa un sentiment plăcut atunci când reușești să dăruiești tot ce ai tu mai bun și în același timp primești la fel, atunci îți dai seamă că trăiești și că tot ce îți dorești la un moment dat se îndeplinește, totul depinde numai de tine.
  Cel mai important lucru e ca toate lucrurile pe care le facem să le luăm exact așa cum sunt și să nu avem așteptări prea mari pentru că uneori așteptându-ne la lucruri mărețe uităm să ne bucurăm de realitate și chiar să fim dezamăgiți de ce se întâmplă defapt în viața noastră.

Bărbații ca niște romane...

    Viața noastră este construită din mii și mii de momente, plăcute sau neplăcute, momente care ar putea fi transcrise într-o carte sau expuse într-un film.   Așa cum Alexandre Jardin spune că femeile din viața unui bărbat sunt ca niște romane, așa aș putea spune că și bărbații din viața noastră devin la un moment dat romane pentru noi. În funcție de moment pot să fie niște romane bune sau nu, pot fi romane pe care îți dorești să le citești încă din primele rânduri sau romane în care descoperi ceva interesant pe parcurs.    Avem mai multe categorii și anume, acel roman pe care îl ai la îndemână mereu, pe care îl poți  deschide  atunci când vrei să te destinzi, după ce ai avut o zi obositoare și el e acolo pentru un moment de relaxare, romanul obișnuit pe care îl găsim a fi bun la momentul oportun, romanul te face să te simți bine doar pentru o bucată de timp, dar care nu îți inspiră prea multe pentru viitor.   Avem de asemenea acele „romane” dramatice de care să te ferească sfântul să fii atrasă de ele, pe care care odată ce ai ajuns să le citești, cu ghilimelele de rigoare, e greu să te desprinzi de ele. Aici vorbesc în special de acel tip de bărbat care intră în viața unei femei și încet, încet reușește să o epuizeze până la final și nu în sensul bun al cuvântului, ci tocmai invers. Acel tip de barbat care reușește să facă din iubita sa o sclavă, aceasta ajungând la un moment dat să transforme toată pasiunea pe care o simțea la un moment dat în frică și de aici nu mai e mult până să ajungi la o adevărată dramă. Cu siguranță el este un bărbat căruia îi place să domine și așa a găsit persoana potrivită, îi cunoaște toate punctele slabe și ajunge să se folosească de ele de fiecare dată când are ocazia.         Avem și tipul acela de „roman” pe care nu știu exact cum  pot să îl descriu, dar în realitate este genul de bărbat alături de care ne simțim bine, genul acela pe care îl vedem ca și pe fratele nostru,  prietenul bun la toate, alături de care putem să facem orice, să zicem orice pentru că nu trebuie să ne gândim că este ceva în neregulă cu asta și nu trebuie să ne fâstâcim în fața lui.    Avem și acel tip de „roman” care ne place la nebunie cum arată după copertă, dar când vine vorba de să îl citim observăm că nu are nici măcar un lucru care să ne placă.Conținutul ne plictisește și îl punem la loc de unde l-am luat că poate cineva va avea ocazia să îl citească și să îi placă.     Mai avem și „romanul ”  pe care  vrem să îl citim pentru că am auzit de la prietene că este atât de bun încât ajungem să fim extrem de curioase, dar nu putem face nimic în privința asta pentru că este luat de altcineva și nu mai e pe stoc.       Există de asemenea și „romanele” acelea pe care le citim, ne plac, ne fac să ne simțim extrem de bine pe moment,la care râdem și plângem pentru conținutul lor intens, pe care le ținem o perioadă, dar apoi le mai împrumutăm și altcuiva pentru că nu avem motive întemeiate să le recitim.     Și în sfârșit, după ce am citit aceste  tipuri, avem acel „roman”  sau mai bine spus avem „romanul” care ne place cel mai mult, acela pe care l-am citit de o mie și una de ori, dar tot nu am reușit să ne săturăm de el. Acel roman la care mereu mai descoperim ceva nou, de fiecare dată când ajungem să îl recitim. Acesta este tipul de bărbat pe care merită să îl păstrăm pentru totdeauna și alături de care să ne petrecem tot restul vieții, pentru că numai el ar putea să fie cel care să ne facă să ne simțim perfect. Poate în sinea lui nu este perfect, dar prin ochii noștrii este și este cel mai important lucru. Important e ca totul să fie natural și restul vine pe parcurs cu  bune și rele.

Comunicare!

    Comunicăm mereu pe rețelele de socializare și nu numai, dar când vine vorba să comunicăm cu persoanele din jurul nostru parcă ne este greu să ne exprimăm sentimentele și amânăm până când este prea târziu și deja am ajuns la saturație. Comunicarea este foarte importantă în relațiile interpersonale deoarece deși avem impresia că suntem la fel cu cei de lângă noi nu este chiar așa, fiecare are ceva diferit de ceilalți. Comunicarea este singurul mod prin care ne putem înțelege și aici nu mă refer strict la comunicarea verbală care oricum reprezintă doar 7% din totalul actului de comunicare, importante sunt și paraverbalul( ton, volum, viteza de rostire) și nonverbalul (expresia facială, mișcare, poziție).

    Uneori pare dificil să îți exprimi sentimentele, dar de cele mai multe ori este cel mai corect mod pentru că neexprimându-ne sentimentele cei din jur nu au cum să ne ghicească starea din momentul respectiv, nu au cum să ghicească ce ne deranjează. 

     Atunci când comunicăm este important să încercăm să avem o voce cât mai normală și să nu țipăm sau să ridicăm tonul pentru că atunci cei din jur deja nu mai ascultă și își doresc să fie cât mai departe de noi și nu să vorbească.

     

Nemulțumire!

 

        Persoanele care ne ajută și care ne fac să ne simțim bine apar tot mai rar în viața noastră, în schimb persoanele care reușesc să ne strice starea de spirit sunt din ce în ce mai prezente în jurul nostru.Prea multă energie negativă strică, avem nevoie de relaxare și nu de atâta stres și energie consumată degeaba. Ajungem să ne consumăm din orice și apoi ne dăm seama că ne-am consumat pentru un lucru minuscul, pentru o persoana care oricum la un moment dat trebuia îndepărtată din viața noastră pentru că nu era compatibilă cu noi.
         Nu ne mai satisface nimic, vrem mereu mai mult și mai mult și pierdem anumite etape importante pe drum. Ne dorim lucruri care oricum nu ne sunt folositoare pentru mult timp, pentru că oricum o să ne plictisim de ele la un moment dat și vrem altceva în schimb sau chiar uităm de ele. Am face orice să avem toate lucrurile pe care le vedem în reclame sau pe rafturile din magazine, iar apoi când ajungem acasă ne dăm seama că acestea sunt nefolositoare. E ridicol să vezi cât de mult și cât de repede se schimbă societatea , cât de mult ne schimbăm pe zi ce trece și nu neapărat în bine, cum uităm de noi, cum uităm de persoanele dragi, cum uităm de tot defapt pentru că despre asta este vorba...                   Nu mai știm să iubim pentru că nu ne este de ajuns o singură persoană, e nevoie de mai multe, nu mai putem face gesturi simple, e nevoie de cadouri imense pentru a ne simți bine. Avem așteptări prea mari de la persoanele din jurul nostru și suntem recompensați pe măsură, suntem dezamăgiți în stil mare, dar oare cei din jur nu se așteaptă la fel ca și noi, la ceva din partea noastră?Așa ajungem într-un oarecare cerc vicios în care fiecare așteaptă ceva din partea celuilalt, dar  în schimb în nimeni nu oferă  nimic pentru a nu fi rănit prea tare (pentru că a mai trecut prin asta și a promis că nu o mai face a 2a oară). Lucrurile simple par așa complicate uneori. Oare când am ajuns în acest stadiu, oare unde o să ajungem mai departe ?

Sfârșit de sărbători,început de an !

   Au trecut și sărbătorile, a trecut și entuziasmul așteptării cadourilor, a trecut și entuziasmul așteptării trecerii dintre ani și parcă a trecut și motivația pe care o aveai la sfârșit de an că în 2014 o să faci atâtea lucruri încât mai ai puțin și muți munții din loc.Sesiunea se apropie cu pași repezi și tu parcă tot ai mai lenevi puțin, parcă ai mai ieși puțin în oraș că nu ți-a ajuns mica vacanță și așa ajungi să dai din colț în colț cu o noapte înainte că nu ai terminat de lucrat la proiectul pe care de dimineață trebuia să îl prezinți, că nu ai apucat să citești măcar o pagină din ce îți propusesei cu 3 săptămâni în urmă să citești.Cu toții am trecut prin asta măcar o dată și promitem că nu se va mai întâmpla sesiunea următoare. Important este să găsești acel gram de motivație și să îl exploatezi la maxim și așa ai să reușești să duci la capăt tot ce ți-ai propus.