Bărbații ca niște romane...

    Viața noastră este construită din mii și mii de momente, plăcute sau neplăcute, momente care ar putea fi transcrise într-o carte sau expuse într-un film.   Așa cum Alexandre Jardin spune că femeile din viața unui bărbat sunt ca niște romane, așa aș putea spune că și bărbații din viața noastră devin la un moment dat romane pentru noi. În funcție de moment pot să fie niște romane bune sau nu, pot fi romane pe care îți dorești să le citești încă din primele rânduri sau romane în care descoperi ceva interesant pe parcurs.    Avem mai multe categorii și anume, acel roman pe care îl ai la îndemână mereu, pe care îl poți  deschide  atunci când vrei să te destinzi, după ce ai avut o zi obositoare și el e acolo pentru un moment de relaxare, romanul obișnuit pe care îl găsim a fi bun la momentul oportun, romanul te face să te simți bine doar pentru o bucată de timp, dar care nu îți inspiră prea multe pentru viitor.   Avem de asemenea acele „romane” dramatice de care să te ferească sfântul să fii atrasă de ele, pe care care odată ce ai ajuns să le citești, cu ghilimelele de rigoare, e greu să te desprinzi de ele. Aici vorbesc în special de acel tip de bărbat care intră în viața unei femei și încet, încet reușește să o epuizeze până la final și nu în sensul bun al cuvântului, ci tocmai invers. Acel tip de barbat care reușește să facă din iubita sa o sclavă, aceasta ajungând la un moment dat să transforme toată pasiunea pe care o simțea la un moment dat în frică și de aici nu mai e mult până să ajungi la o adevărată dramă. Cu siguranță el este un bărbat căruia îi place să domine și așa a găsit persoana potrivită, îi cunoaște toate punctele slabe și ajunge să se folosească de ele de fiecare dată când are ocazia.         Avem și tipul acela de „roman” pe care nu știu exact cum  pot să îl descriu, dar în realitate este genul de bărbat alături de care ne simțim bine, genul acela pe care îl vedem ca și pe fratele nostru,  prietenul bun la toate, alături de care putem să facem orice, să zicem orice pentru că nu trebuie să ne gândim că este ceva în neregulă cu asta și nu trebuie să ne fâstâcim în fața lui.    Avem și acel tip de „roman” care ne place la nebunie cum arată după copertă, dar când vine vorba de să îl citim observăm că nu are nici măcar un lucru care să ne placă.Conținutul ne plictisește și îl punem la loc de unde l-am luat că poate cineva va avea ocazia să îl citească și să îi placă.     Mai avem și „romanul ”  pe care  vrem să îl citim pentru că am auzit de la prietene că este atât de bun încât ajungem să fim extrem de curioase, dar nu putem face nimic în privința asta pentru că este luat de altcineva și nu mai e pe stoc.       Există de asemenea și „romanele” acelea pe care le citim, ne plac, ne fac să ne simțim extrem de bine pe moment,la care râdem și plângem pentru conținutul lor intens, pe care le ținem o perioadă, dar apoi le mai împrumutăm și altcuiva pentru că nu avem motive întemeiate să le recitim.     Și în sfârșit, după ce am citit aceste  tipuri, avem acel „roman”  sau mai bine spus avem „romanul” care ne place cel mai mult, acela pe care l-am citit de o mie și una de ori, dar tot nu am reușit să ne săturăm de el. Acel roman la care mereu mai descoperim ceva nou, de fiecare dată când ajungem să îl recitim. Acesta este tipul de bărbat pe care merită să îl păstrăm pentru totdeauna și alături de care să ne petrecem tot restul vieții, pentru că numai el ar putea să fie cel care să ne facă să ne simțim perfect. Poate în sinea lui nu este perfect, dar prin ochii noștrii este și este cel mai important lucru. Important e ca totul să fie natural și restul vine pe parcurs cu  bune și rele.